M. C. A. – Până Nu E Prea Târziu

Nu socializez cu niciun domn sau don,
Nu-mi fac reclame inscripționate pe beton,
Nu sunt aici să fiu degeaba ca un afon
Sunt aici să spun ceva în acest microfon.
Am o vârstă la care mulți se pierd în jocuri
Când eu sunt oarecum prins după blocuri
Am dat deja la domnișoare în fuste și tocuri,
Și chiar așa n-am ridicat amenințări cu focuri
Am un rol sau nu, cuvântul meu e realitate,
Prezint doar sentimente, gânduri și fapte
Așa am învățat de la S. R. G. frate,
Să fiu eu, să mă descurc cu sau fără carte,
Să nu dau în spate, chiar dacă e foarte greu,
E cam nasol, e prea devreme, știu și eu
Dar asta îmi place să fac, așa îmi place să fiu,
Unii încă spun să mă schimb până nu e prea târziu.

Refren:
N-am scris, să fie scris, n-am zis, să fie zis,
N-am visat, să fie vis, n-am atacat, să fie diss,
N-am plecat pe acest drum, doar să pierd timp,
Până nu e prea târziu n-am să mă schimb.

N-am respect pentru prea mulți,
Și dacă ai de gând muzica să mi-o asculți
Și dacă ai de gând să mă respecți
Nu așa se câștigă respectul între băieți.
Între 4 pereți cu ăia care știu ce vor
Care nu dorm în fața mic-ului ca în dormitor,
Care privesc cu interes spre viitor,
E ca și versu’ bun când îl auzi în difuzor
Am închis fereastra, am tras draperia,
Am luat o hârtie un creion, șmecheria,
Am scris, am tras vine șefu’ la butoane,
Băiatu’ care e treaz când toată lumea doarme,
Nu vreau să mă schimb că n-am de ce,
Și dacă ai carte n-ai parte, am dreptate,
Mai departe îți spun că încetezi să-mi dai sfaturi,
M. C. A. sunt eu și nu-ți prezint c***.

Refren:
N-am scris, să fie scris, n-am zis, să fie zis,
N-am visat, să fie vis, n-am atacat, să fie diss,
N-am plecat pe acest drum, doar să pierd timp,
Până nu e prea târziu n-am să mă schimb.