Reclame, reclame – prea multe
Reclame, mi-e teamă
De-atâta reclamă –
Mintea mea
A-nceput să geamă
Mi-arată, mă-nvață ce și cum
Să gândesc
Ce să fiu, ce să fac
Și cum să trăiesc
Prostie, prostie
Prea multă
La număr, prostie
De mâine muncesc,
Dar azi mai trag o beție
Nu știu nici ce vor, nici măcar
Ce-i al lor
Un popor detergent
Încuiat în televizor.
RE:
Mă omoară-ncet
Cruce-n violet..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revoltă împotriva bombardamentului constant de reclame și a manipulării prin mass-media. Societatea este portretizată ca fiind dependentă de televizor și incapabilă să gândească independent.