Iar se duce toamna,
Iar se scutur brume,
Iar mă duce pasul
Și mă poartă-n lume.
Mă ajung din urmă
Scânteieri de iarnă,
Visul îmi gonește-n
Toamne, să adoarmă.
Dar se duce iarna,
Vine primăvara!
Iarna-mi amintește
Că m-așteaptă vara!
Cum aștept cocoare,
Iar să zbor în veri!
Să ajung în toamnă
Toată-n primaveri!
Refren:
Și alerg într-una,
Iar pornesc la drum.
Azi mi-e dor de mâine,
Mâine – de acum.
Iar mi-e dor de tine,
Iar mi-e dor de noi!
Dor de clipa-n care
Să fim amândoi.
Astăzi e o zi,
Dar și mâine este.
Și trăiesc mereu
Ca într-o poveste!
Cred în tinerețe
Fără de sfârșit!
Am și-o să tot am
De-mi povestit.
Toate sunt cu mine,
Știu, ce n-am știut.
Nu-i târziu acum
S-o iau de la-nceput!
Ce frumoasă joacă!
Ca demult – acum,
Iar mă cheamă clipa
Și pornesc la drum!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor, nu doar pentru o persoană dragă, ci și pentru momentele trecute și viitoare. Vorbitorul își găsește refugiul în amintiri și speră într-un viitor plin de posibilități, trăind fiecare zi ca pe o poveste.