Am țipat la Dumnezeu:
– Tată, ce-ai făcut cu mine
De-ai uitat că sunt și eu
Printre cei creați de Tine?.
N-am primit nici un răspuns.
Lacrima curge navală
Și îmi vine s-o iau razna
Fără nici o socoteală.
Am trei cărți și o valiză,
O umbrelă și-un album,
Toată marea mea avere
Ce m-a însoțit la drum.
Când privesc în urmă toate
Și la astea aș da foc,
Nu mai am nimic nevoie,
Nici nevoie de noroc.
După-o vreme oarecare
Dumnezeu îmi dă răspuns:
– N-am uitat cum ai crezut.
Altfel cum de-ai fi ajuns
Atât aproape de Mine
Dacă totul ți-ar fi fost
Numai cald și numai bine?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu credința și o senzație de abandonare de către divinitate. Naratorul își exprimă frustrarea și dezamăgirea, dar primește un răspuns care sugerează că dificultățile vieții pot apropia omul de Dumnezeu.