Lucian Viziru – Predestinați

Dimineți, cu rouă și tristeți
Au fost atât de multe în viața mea
Dar într-o zi, dragostea mi-a zâmbit
Și-n suflet mi-a plouat cu trandafiri
Iubirea m-a salvat, iubirea m-a salvat
Îngerii au cântat în ziua când m-ai sărutat
Și-am știut că toată viața mea te voi iubi
La primul tău sărut ploi de stele au căzut
Un sărut a fost de-ajuns să știu, că noi suntem, predestinați
Numai tu, ești fericirea mea
Și aceasta-i doar când tu mă-mbrățișezi
Privirea ta, alungă noaptea grea,
Doar tu îmi dai putere să visez
Iubirea m-a salvat, iubirea m-a salvat
Îngerii au cântat în ziua când m-ai sărutat
Și-am știut că toată viața mea te voi iubi
La primul tău sărut ploi de stele au căzut
Un sărut a fost de-ajuns să știu, că noi suntem.
Destinul ne-a unit, iubirea ne-a-mplinit
Atunci când m-ai sărutat, îngerii au cântat,
În ziua când m-ai sărutat
Și-am știut că toată viața mea te voi iubi
Îngerii au cântat în ziua când m-ai sărutat
Și-am știut că toată viața mea te voi iubi
La primul tău sărut ploi de stele au căzut
Un sărut a fost de-ajuns să știu, că noi suntem
Noi suntem predestinați, suntem predestinați.

Sensul versurilor

Piesa descrie o dragoste predestinată, salvatoare, care aduce fericire și alungă întunericul. Un simplu sărut confirmă legătura specială dintre două persoane, pecetluită de intervenția divină.

Lasă un comentariu