Muzica & Versuri: Lucian Ștefan
06. 12. 2008.
I. De mult călător și de departe
La ușa inimii ei m-am oprit
Ca un copil stingher
Căzut-am veșnic prizonier
În ochii săi de antracit
Visam aroma buzelor
Sărutul dulce-amăgitor
Și să mă joc în păru-i despletit!
(În păru-i drept lung despletit!).
II. Când gerul lupta cu lemnele din sobă
Și-n geamuri după flori sta stins
Cântam firav o colindă
Și-i furam zâmbetu-n oglindă
Sperând că hoțul va fi prins.
Visam cu ochi deschiși iubire
Un corigent în fericire
O rază peste-un suflet nins.
R.
III. Mirosul pielii tale mă-nsoțește
Găsesc zâmbetul tău și-n cana de cafea
Și astăzi ca și-atunci
La fel ca apa printre stânci
Descopăr zilnic dragostea
Apus al dimineții
Cântec de lebădă-al tristeții
Ești tot ce toți de tot ar vrea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și amintirea unei iubiri trecute. Naratorul își amintește momentele petrecute alături de persoana iubită, găsind urme ale acesteia în lucrurile de zi cu zi și aspirând la o reîntâlnire.