Niciodată, iubito.
Niciodată, iubito, n-am să merg fără tine,
ești prezența în sângele meu galopând,
te simt ca pe-o băutură în vine,
cuțit ce-mi taie sfoara unui gând.
Niciodată, iubito, n-am să ador altceva
decât sânii tăi mici fară-a bluzei perdea,
legănarea șoldurilor tale fierbinți
ce scoate pe Corso
vânzătorii din minți.
Niciodată, iubito, n-am să umblu hai-hui,
în palmă mereu îmi vei sta ca un cui,
răstignit în această râvnită dulceață
ce ține o viață.
În cosmos trimis să comand escadrile,
să cuceresc un meteorit
din altă cale lactee,
stăpungând în iureș norii atomici,
vei fi, dintre stele,
singura râvnită femeie.
Și-n moarte de-ar fi să cobor fără lift,
să umblu
prin ale iadului odăi cu metroul,
tot la tine, iubito, m-aș gândi,
admirându-ți, în smoală,
trusoul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și eternă față de persoana iubită. Vorbitorul jură că nu o va părăsi niciodată și o va adora chiar și dincolo de moarte, idealizând-o ca pe singura femeie râvnită din întregul univers.