Lucia Dumitrescu – Mama

Viața-n drumul ei ne poartă cu pas grăbit
Prea departe de tot ce am iubit
În suflet se strânge-un ocean de dor
Când nu pot spre tine să zbor.
Iartă-mă, măicuța mea, că m-am depărtat..
Dar mereu în gândul meu te-am purtat
Ești sfânta icoană, cerescul dar
Pe-al inimii mele altar.

Refren:
Mama, norii i-ai prins în păr
Și te-au nins cu petale de măr
Roua ochii ți i-a udat
Și pe-obraz văi adânci ți-a lăsat

Mama, numele ți-l dezmierd, când mi-e teamă că am să te pierd
Mama, lacrima vie-a mea
Aș opri timpu-n loc de-aș putea..
Nu pleca..

Viața ta-i zidită toată în viața mea
Și mi-ai dat mereu putere din ea
Eu sunt peste ani rostul tău de-a fi
Prin mine trăiești zi de zi
Poate n-am știut destul să îți mulțumesc
Nici cum să-ți arăt ce mult te iubesc
Ești sfânta icoană, cerescul dar
Pe-al inimii mele altar!

Refren:
Mama, norii i-ai prins în păr
Și te-au nins cu petale de măr
Roua ochii ți i-a udat
Și pe-obraz văi adânci ți-a lăsat

Mama, numele ți-l dezmierd, când mi-e teamă că am să te pierd
Mama, lacrima vie-a mea
Aș opri timpu-n loc de-aș putea..

Uneori fără voie ți-am mai greșit și o vorbă de-a mea te-a durut..
Iartă-mă, mama, de te-am rănit

Astăzi mâinile ți le sărut..
Mama, numele ți-l dezmierd când mi-e teamă că am să te pierd
Mama, lacrima vie-a mea Aș opri timpu-n loc de-aș putea.
Mama, îngerul meu din Rai,
Înc-o viață cu mine mai stai..
Nu pleca..
Nu pleca..

Sensul versurilor

Piesa este o declarație de dragoste și recunoștință față de mamă, exprimând regretul pentru distanța și dorința de a o proteja de trecerea timpului. Este un omagiu adus sacrificiului matern și legăturii puternice dintre mamă și copil.

Lasă un comentariu