O Țară 2.
A fost odată după 1989 o țară nouă
Spuneați că-i liberă și așa vă place vouă
La fel de mare părea și mai frumoasă
Trezit din somn într-o geroasă după-masă
Câmpurile erau uscate pline de ciulini
Grădinile vândute și pline de măslini
Străzile cu gropi și invadate de mașini
Râuri și bălți în care peștele se zbate
Nu mai aveai acces, erau acum private
Iar dealurile odată cu păduri bogate
Erau acum rase, erau toate tăiate
Nimeni nu regreta și nimeni nu le mai păzea
Vasnicele armate erau numai în mintea mea
Tot ce era construit bine a pierit
Fabrici și uzine nu mai sunt de găsit
Conductele de irigații au ajuns la fier vechi
Fermele în faliment conduse după urechi
Nu mai e țara curată-n care m-am născut
În care mă jucam și-n care am crescut
Acum sunt trist că am făcut ce am vrut
E o țară-n care copii învață degeaba
Din clasa 1-a copiii își dau seama
Că nu-i normal, că nu-i curată treaba
Că nu-i mai așteaptă nici un viitor
Decât tablete, smarturi și LED color
Și o viață plină de griji fără sonor
O lipsă cronică de locuri de muncă
Mâncare bazată pe E-uri și pe șuncă
Fuga de măritiș și de însurătoare
Asa cum era firesc pentru fiecare
În loc de spitale și de școli primare
Apar noi biserici și multe cimitire
Litere, cifre nu prea se mai învață
Istoria a devenit o mare caraghioată
Fizica este aproape scoasă din liceu
Iară la mate sigur nu mai dai de greu
Fac tinerii două sau trei facultăți
Plini de fete și mai puțin de băieți
Și apoi toți își atârnă diplomele-n cui
Căci văd că nu-s de folos nimănui
Se iau de arte, de muzică sau doctorate
Și văd că e degeaba tot nu mai au parte
Trenurile întârzie sau sar de pe șine
Dacă nu ai carnet cum o să vii la mine
Uite nici nu mai ninge afară iarna
E cald și n-ar fi asta mare drama
Ci faptul că-n justiție dosarele se fac
La ordine cu falsuri sau după bunul plac
Se iese în stradă ca la revoluție
Se bat cu jandarmii sau cu poliția
Să nu se schimbe legile justiției
E ca și cum ai spune în decembrie 1989
Să nu schimbăm nimic așa ne place nouă.
LUCACI FLORENTIN
AUTHOR CREATOR
COPYRIGHT 2018
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de evoluția României după 1989, criticând corupția, declinul economic și pierderea valorilor. Autorul își exprimă tristețea față de contrastul dintre trecut și prezent, evidențiind problemele din educație și justiție.