Lucaci Florentin – O Țară

O țară.
A fost odată în timpuri vechi uitate
O țară mare și frumoasă-n cele toate
Cu câmpuri, râuri și păduri bogate
Păzite bine de regi și vasnice armate
A fost o țară unde m-am născut
O țară curată în care am apărut
În care de mic copil am crescut
Vesel eram și am făcut ce-am vrut
A fost o țară-n care am învățat
Să fiu copil bun, elev emancipat
Crezând mereu într-un țel curat
Dar care-n timp nu s-a păstrat
A fost o țară în anii tinereții mele
Cu litere și cifre mă jucam cu ele
Priveam cum ninge de după perdele
Era cald și mă-ndrăgeau colegele
Ne plimbam ziua, seara și noaptea
Dar pe primul loc era cartea
Nu aveam griji, era totul de-a gata
Aveau grijă de mine mama și tata
Era totul mai logic și planificat
Nu se făceau diplome de aruncat
De agățat pe pereți și de arătat
Și aerul respirat era parcă mai curat
Și de plimbat pe jos era minunat
N-aveam nevoie de taxi și mașină
N-aveam ce-i drept nici benzină
Dar în suflete aveam mereu lumină
Mergeam în discotecă tot de mână
Și apoi dansam și toată noaptea
Lăsam examenele și lăsam cartea
Ne trăiam viața, era departe moartea
În fiecare săptămână, vinerea
Cu timpul într-o țară au apărut cozi
La lapte, carne, ouă în fiecare zi
La zahăr, ulei, pâine, ciocolată, mere
La brânză șvaițer și la portocale
Cu timpul într-o țară am spune ideală
Cu mulți copii care se duc la școală
A apărut o mare urmă de-ndoială
Că totul e fals și nu-i decât spoială
Eram mereu cam înfometați
Ne era frig la toți, femei și bărbați
Ne vorbeau niște oameni pătrați
Cu privilegii și bine de tot îmbuibați
Deodată într-o țară tot s-a schimbat
Cu sânge vărsat din timp programat
La televizor și radio ne-au anunțat
Nimic nu-i valabil din ce am învățat
Că putem trăi bine și chiar bogați
Din comerț și unii din banii furați
Punând gogoșari în oțet, castraveți
E o muncă de fete sau chiar băieți
Sute de mii de copii s-au lăsat
De studii, școală și de învățat
Și la noi timpuri în frenezie mare
Au început să cânte, să vândă ziare.
Lucaci Florentin
Author Creator
Copyright 2017

Sensul versurilor

Piesa descrie cu nostalgie o țară idealizată a copilăriei, care se transformă treptat într-un loc al deziluziilor și al penuriei. Amintirile frumoase sunt umbrite de realitatea unei societăți corupte și restrictive, culminând cu o schimbare bruscă și violentă.

Lasă un comentariu