Nu mai muncim în fabrici și uzine
Ci în mall-uri dar ne e bine
(Tați m-a întrebat la școală unde mai muncești tu acum și unde te mai duci tu dimineața).
Avem acum tot ce am dorit
Nu mai e însă nimeni fericit
Viața lipsită de griji a pierit
Copii pentru voi am muncit
Îmi amintesc prima oară
De mână vă duceam la școală
Era toamna frumoasă afară
Grădinile erau aur la țară
Aveam și servicii la oraș
Trenul mergea gratis cu nas
Aveam chiar și o mică mașină
Îmi rămâneau bani de benzină
Treabă făceam așa la duzină
Banii zburau pan’ la chenzină
Viața era mereu sărbătoare
Viața era ok pentru fiecare
Mai mare mai mic
Mai slab mai voinic
Mai slab pregătit
Sau chiar erudit
Nu-mi trebuiau multe să fiu fericit
Cu timpul toate au apus
Viața lejeră s-a dus
Muncesc mereu zi lumină
Nu mai am bani de benzină
Am o rablă pe post de mașină
Banii nu ajung pan’ la chenzină
Mi-e foame mereu
Și-n sufletul meu
E o tristețe adâncă
Haide copile mănâncă
Azi n-o să-ți dau bani de tramvai
Mergi la școală pe jos sandale de ai
N-am luat salariul de o lună
Mama ta ce-o să spună?
Tați m-a întrebat la școală
Unde mai muncești tu acum
Și unde te mai duci dimineața
Nu dau la nimeni socoteală
Unde lucrez nu vreau să spun
Ooo greu mai e acum în viață
Copile drag doar vezi tu bine
Nu mai muncim în fabrici și uzine
Ci în mall-uri dar ne e bine!
Sensul versurilor
Piesa descrie tranziția de la munca în fabrici la cea în mall-uri, evidențiind pierderea siguranței financiare și a bucuriei de viață. Vorbește despre dificultățile de a asigura traiul zilnic și despre impactul acestora asupra familiei, reflectând asupra nostalgiei pentru vremurile mai simple.