Lucaci Florentin – Dacă Nu Eram Eu Pe Culoarul Trei

Dacă nu eram eu pe culoarul trei.
Mi-aduc aminte acum, prieten drag,
Cum amândoi săream din prag
În apa rece, albastră-verzuie,
Așa cum ne plăcea mie și ție.
La ora cinci și jumătate,
În diminețile de timp uitate,
În diminețile geroase,
Pluteam pe față, tu pe spate.
Ne-ntreceam ca doi copii,
Care ajunge primul, dar să știi,
Că nici acum nu știu cum reușeai.
De pe culoarul unu de campion,
Prin apă la mine ajungeai,
În fața mea îmi răsăreai,
În trei secunde apăreai,
De parcă delfin, nu om erai.
Cu o picătură tu nu mă stropeai,
Din orice parte când veneai,
În diminețile iernii reci,
Am mai găsit timp și de povești,
Când în bazin plutind ușor,
Noi amândoi ne odihneam.
Cum să înot îmi arătai,
Apa vieții cum să o tai,
Iar eu plutind te ascultam,
Dar tot cum știam eu, faceam.
Aveai o mare supărare,
Cum are omul fiecare,
La vârsta ta, iubit prieten,
N-aveai nevastă și copii.
Erai un geniu și doar știi,
Voiai copii și o soție-nțeleaptă,
Dacă se poate, chiar deșteaptă,
Nu chiar celebră la fizică și mate,
Dar măcar cu o facultate.
De zeci de ori tu îmi spuneai,
Că nu mai găsești ce voiai,
Și ai o vârstă, vai, înaintată,
Nu mai ai timp ca altădată.
Atent mereu, azi, mâine, eu,
Să fii tu fericit, prieten drag al meu.
Intrat în magic într-o dimineață,
Ți-am spus ce aveam de spus în față:
Dacă n-o găsești deșteaptă
Și timpul nu te mai așteaptă,
Caută o fată simplă și de casă,
Care să-ți fie nevastă.
Măcar un pic la ea să ții
Și fericiți să aveți copii,
Chiar dacă n-are facultate
Și e celebră în ce poate.
Așa voi face, tu să știi,
Iar tu-nsoară-te și fă copii.
Eu nu mai am altă disperare
Decât această mare neîmplinire.
Acum mergem amândoi înot,
El pe culoarul unu de campion,
Eu pe culoarul trei cum pot,
În lumina dimineții cu neon.
Tu pe culoarul unu spre sfârșitul vieții,
Eu pe culoarul trei spre vremea tinereții.
Dacă nu eram eu pe culoarul trei,
Nu erai tu, nu de fapt, nu erați toți trei.
AUTHOR CREATOR COPYRIGHT
LUCACI FLORENTIN