Lucaci Florentin – Ceasul (The Watch Is Watching You)

Ceasul (The Watch Is Watching You).
Câți dintre noi nu și-au dorit un ceas?
Un ceas de tihna, un ceas de bun rămas,
Un ceas rămas în al copilăriei impas,
Când ne-nțepam în nas cu un compas.
Am apărut cu toții tot într-un ceas,
Ceas de iubire, un ceas de pripas,
Iubita mama când fără glas a rămas
Și la ureche mi-a spus: din brațe nu te las!
Am fost mereu plecat, dar după ceas,
Eram întreaga zi la joacă-n oraș,
Cioburi de lut din toate au rămas,
Am mers la școală tot, tot după un ceas.
Nu prea eram atent, ci mă uitam la ceas,
Duminica mereu eram la cules,
Pe frig, pe ploaie, îmbrăcați cu fes,
Strângeam gratis ce mai pica pe jos.
Nu aveam minge pentru mâna mea,
Nu aveam ceas să meargă-n apă,
Nu conta cine și cum va marca,
Știi mingii d-alea ce nu le poți apăra.
Și ca elev un ceas nou dacă s-ar avea,
Lumea-i măreață, lumea ar fi a mea,
Găsit prin pod ori pe altundeva,
N-am mai văzut de mult așa ceva.
Și mie, dragă tată, dacă mi l-vei da,
În veci voi fi cuminte și te voi asculta.
Ia, dragul tatii, ia ceasul vechi al meu,
E Tellus elvețian și e precis mereu.
Numai de-l atingi când îți va fi greu,
Necazul îți dispare-n zbor ca un zmeu.
Să-l porți mândru și chiar dacă e vechi,
El un divin tic-tac, tic-tac îți bate-n urechi,
Așa cum vezi oamenii mereu perechi,
El bate viața încă din timpurile vechi.
O, dragă tati, ce frumos este pe mână!
Oare o merge la fel de bine-n fântână?
Antimagnetic e, din materie bună,
Automatic, o, ce look aristocratic!
Curea de piele faină și antiacvatic.
Mă bucur că-ți place ceasul, drag băiat,
E totuși un ceas vechi, nu cum ai așteptat,
Eram student când mi l-am cumpărat,
O bursă pe un an eu pe ceas am dat.
Dacă într-o zi eu n-oi mai fi,
Te uiti la ceas, te vei înveseli.
Are trei limbi: mare și mică, măgarul,
Iar cea de se învârte este secundarul.
E mare lucru-n viață să ai un așa ceas,
Îl privești, pe loc în timp fix ai rămas,
În fața ta îți vezi mărirea-n viitor,
În spate-ți vezi trecutul, pe mine dacă mor.
Sus ceruri albastre în care zburăm cu spor,
Aici în mijloc suntem de mână amândoi,
Dăm bice timpului și ținem moartea-n noroi,
Nimic nu ne întrece, nimeni nu mai e ca noi,
În jurul nostru fulgerele sunt ușori fiori,
Deasupra cerurilor nu mai sunt ciori,
Numai o mare caldă de poezie și culori,
Și noi în mijloc, în axul marelui ceas,
Ne revedem continuu, ne spunem bun rămas,
Ne apropiem și departăm la fiecare pas,
Ne-nvârtim continuu, e tot ce ne-a rămas,
În universul paralel al vieții noastre,
Pe cerul deasupra mării verzi albastre,
Înainte de ultimul nostru bun rămas,
Am fost tată și fiu, acum piese de ceas.
Lucaci Florentin
Creator Author
Copyright 2018.
LUCACI FLORENTIN Copyright Lucaci Florentin
Lucrează la Design Engineering ltd
Locuiește în București, Romania
42 de persoane interesate|215. 918 afișări