Cea mai frumoasă toamnă.
Au trecut ceva primăveri
Și-n răsăritul acestei veri
Am încercat,
Te-am căutat,
Am tot sperat
Să te găsesc,
Să te-ntâlnesc.
Nu-mi mai apari odată?
Nu sunt chiar disperată,
Dar vreau o dragoste curată,
Dar vreau partea de fericire,
Să-mi umpli viața de iubire.
Parcă te caut de-o viață,
Astăzi, în zori de dimineață,
Te-am dus de mână la cafea,
Era numai imaginea ta.
Mi-ai spus: cine mă ia, mă ia?
Eu ți-am răspuns îndată: da!
Dar pașii mei sunt singuri pe covor,
Când vin sau plec din dormitor,
Și nu ești tu în dreapta mea,
Să te iubesc, ooo, cât aș vrea!
În patul meu nu-i loc pentru alt bărbat,
Numai pe tine eu te-am așteptat.
Stau trează noaptea,
Mă gândesc la tine,
Vino, iubire, acum la mine
Și adu-mi dragostea!
Am tot ce vreau acum și aș vrea
Sfârșitul verii să-mi aducă dragostea,
Bărbatul meu iubit de pe-o stea!
Haide odată-n casa mea!
Te voi iubi și-ți voi fi mamă la copii,
Hai repede, e momentul ca să vii!
Voi fi mândra nevastă ta,
Prima mea iubire și ultima.
Vom merge împreună peste tot,
M-oi ajuta și tu, de vezi că nu mai pot,
Tu mă vei ține tandru de mijloc,
Când plec sau vin din acest bloc,
Apoi ne vom iubi de-o să luăm foc!
A venit toamna, cea mai frumoasă,
A venit toamna rece, ploioasă,
Dar tu ești acum cu mine-n casă,
Iar eu îți sunt iubita ta, nevasta.
E cald, fierbinte noaptea toată,
Nu mai sunt singură ca altădată.
Ne sărutăm și ne iubim,
Și-n pauze mai și vorbim,
Apoi iar ne iubim,
De noi nici nu mai știm
Cum trece noaptea ca o clipă,
Plutind pe a timpului aripă,
Iubindu-ne pe așternutul alb,
Afara-i frig, în pat e cald.
Din când în când te mai ridici,
Dar eu nu te mai las să pleci.
Tu ce mai zici?
De ce nu ești aici?
Sensul versurilor
O femeie își exprimă dorința arzătoare de a-și găsi dragostea adevărată. După o lungă așteptare, își imaginează cum toamna aduce împlinirea acestei iubiri, transformând singurătatea în fericire conjugală.