Loyal – Iubesc Să Te Omor

[STROFA 1]
Erai cea care mă făcea să uit de tot, să am curaj
Să lupt cu toți doar ca să faci tu parte din peisaj
Doar un miraj
Un tablou ce n-avea cum să existe
N-am visat c-am să visez o ucigașă de vise
Și mi se prezise, d-aveam urechile-nchise
Nu vroiam s-aud, acum plâng greșelile comise
Când iubești, chiar de știi că iubirea nu e-mpărtășită
De persoana iubită ai totuși inima bântuită
De privirea ei și refuzi să crezi și chiar de vezi
Că te minte, cu speranță continui să te alimentezi
Uite vezi!? Au fost cai verzi pe pereți
Tot ce-ai spus, nu aberez, chiar am dovezi
Îmi spuneai că mă iubești, reușeai să mă dezarmezi
O altă inimă frântă trecută la palmares
Eram un pom în floarea vârstei și m-ai dezrădăcinat
Am să te bat cu buchetul de flori ce ți l-am dăruit cu drag
Dar probabil ai și uitat că te-am tratat mereu regește
Dragostea nu te-ncălzește, ție-ți trebuia un pește
În tine se regăsește o lăcomie ce reușește
Să eclipseze orice alt sentiment, e cu mult peste
În locul Evei să fi fost, acționai total diferit
Mâncai șarpele cu totul și la desert fructul oprit
Adam să fi fost eu, cred că se-ngropa-n noroi
Toată soarta omenirii, că-ți luam coasta-napoi
Am călcat strâmb amândoi, dar tu ai greșit înzecit
Nu sunt Iisus să fiu menit să te iert la nesfârșit
Nu sunt dispus să decontez, iar pentru buna dispoziție a ta, contez pe ambiție
Și chiar de-ajung la poliție, îmi fac justiție
Îți dau o lecție de disecție
Operație pe mijlocul feței, apoi infecție
Lacrimi false am văzut de când te-am cunoscut. Ajunge!!
Ești cea ce plânge-acum la propriu cu lacrimi de sânge
[REFREN]
E-o societate-n care Sfintele Porunci-s uitate (n-au valoare!)
Hoția și minciuna au întâietate,
Inocența dispare-n ritmuri direct proporționale
Cu viteza de creștere a sânilor la domnișoare
Al căror zâmbet fals mi-a făcut o destăinuire
Iubirea-i doar o farsă demascată de nesimțire
Eram dispus să-ți ofer totul și mi-ai frânt aripile-n zbor
Iubeam să te ador. Acum iubesc să te omor!
[STROFA 2]
Mi-ai secat sufletul. eram plin de viață
Mi-ai furat zâmbetul. acum rătăcesc în ceață
Sunt fantoma unui poet îndrăgostit ce s-a pierdut
Într-un ținut necunoscut. vreau o inimă-mprumut
Căci tu mi-ai călcat-o-n picioare, ai făcut-o frimituri
Am să te calc în picioare pân-am să fac bătături
Îți provoc multiple fracturi
Căci am doar gânduri negre care
Se inspiră din TV și ziare
Crime pasionale
Reacționez instinctiv, tu m-ai făcut să devin ce sunt
Erai principalul motiv de-a-mi trăi viața pe Pământ
Nici un cuvânt nu vreau să aud, mă-ndrept spre tine cu avânt
Îmi cer iertare Cerului și fac ce-am de făcut
Te văd implorând, inutil. ai parte de-un deznodământ
Tragic, lovesc teribil de șocant. râd când te vâd plângând.
Dar nu rezist prea mult. și eu plâng
Te iau în brațe și te strâng
Te strâng de gât!!!
Doar nu credeai c-abandonez ce-am început
Sunt agitat. Mai bag, o gură de coniac și te dezbrac
Mare capac, pumni în stomac. În gâtu’ mătii treci în sac!!
Trag pe mine un hanorac și-aud. un țipăt isteric,
Ce p*** mea, n-ai zis tu că-ți place la-ntuneric?!?
Vrei o rază de lumină? Ei bine fie, îți dau o mie
M-ai ars atât de grav, te ard și eu, flăcări să fie
Dar te văd arzând. Și flacăra mă-ntoarce-n timp
Cina romantică, lumânări aprinse, eu zâmbind,
Tu zâmbind mi-ai spus. că ai căzut somnului pradă
Și-ai plecat fără să-ți pese. m-ai lăsat baltă
Dormi acum e cald și bine, încăpere întunecată
Ești cea mai fierbinte fată. Carbonizată!!!
Sunt de piatră!!
Nu mai simt nimic când te privesc
Nici remușcări și nici regret. mă adâncesc
Într-o tăcere de mormânt, căci acum am un mărăcine
În locul unde-aveam un suflet ce-a ars odată cu tine…….
[REFREN X2]
E-o societate-n care Sfintele Porunci-s uitate (n-au valoare!)
Hoția și minciuna au întâietate,
Inocența dispare-n ritmuri direct proporționale
Cu viteza de creștere a sânilor la domnișoare
Al căror zâmbet fals mi-a făcut o destăinuire
Iubirea-i doar o farsă demascată de nesimțire
Eram dispus să-ți ofer totul și mi-ai frânt aripile-n zbor
Iubeam să te ador. Acum iubesc să te omor!