Loyal – Iartă

Intro : (Mihaela Runceanu)
[Inima mea îmi spune, vorbește]
[Inima mea îmi spune…]
Și alunecări de teren vin, pe pământul fertil
Unde-i plantată inima mea
De-aia umblu cu ea în dinți și-un pahar de vin
La îndemână să-mi îndulcesc trăirile.
Pare-n zadar, plouă și tună într-un peisaj de prost gust,
tot mai amar și nu mă las purtat de sentimente pierdute-n făraș
de-o fată ce-mi jura iubire odată [pleacă]
Inima iartă și dă-mi curaj să-naintez chiar dacă o să doară
Că-afară-i pustiu, cenușiu și sincer ca de boală.
Încă viu bag la-naintare printre rânduri,
Ultima suflare când mulți mă vor în pardesiu de scânduri.
Că ani trec, prieteni fug trași ca de magnet
La fel de beznă-n capăt de tunel și nici urmă de bec.
Nu plec capul, chiar de-mi simt pe umeri plumb
Asfaltul de pe strada mea mi-e martor!
Niciodată n-am fost la pământ,
Și-am făcut mult prea mult rău multor persoane
Acum e prea târziu să plâng.
Inima iartă, știu, pot fi mai bun de-atât…!

Refren : (x) 2
[Iartă, inima iartă]
[Tăcerea te roagă și gândul, te ceartă…]

Și încă simt înțepături că mi-au murit prieteni buni
Și-acum regret, nu i-am purtat pe ultimul drum
N-am fost prezent.
Imatur în comportament, m-am izolat singur de neam pt 5 ani
Și m-am întors străin, defapt de mult eram.
Aspiram la maturitate, mult prea timpuriu uitând ce-i esențial
Visând prosperitate, gândeam prea departe [de ce?] [că-i real]
Potul câștigător refuză să se arate,
Doamne, fă-mă nemuritor să-l caut o eternitate.
Poate sătul de toate am zis că nu mai vreau,
să cred în tot ce-i bun în om, când bunurile dispăreau.
Și-n zadar, aș încerca pe loc timpul-napoi să-l dau
să retrăiesc ce-a fost odată, să apreciez ce nu mai am [nostalgie]
Pareri de rău mult prea puține, las să se vadă o oaste
de gânduri noi se naște, încrezător am să le scot la joacă
În 15 cai, pe-o miriște de foi să aștern liniște
Și-n doi să șterg povești triste scrise de oameni răi.

Refren : (x) 3
[Iartă, inima iartă]
[Tăcerea te roagă și gândul, te ceartă…]