Au, bade Ioane.
Au, bade Ioane
Au, bade Ioane ce stai năcăjit
Vremea-i de iubit
Hai ieși afară, hai la sărutat
Hai, bade Ioane, nu sta supărat
Că mândrele te așteaptă
Toată seara ies la poartă.
Au, Măriuță, nu mă îndemna
Au, Măriuță, mi-o trecut vremea
Am albit la tâmple, anii-o trecut
Nu mai sunt, Mărie,
Cum eram demult
De când am îmbătrânit, au, inima mea
M-am lăsat și de iubit, Măriuța mea.
Au, bătrânețe, cum să scap de voi
Au, tinerețe, haida-ți înapoi
Că-mi dragă viața
Mi-i drag să iubesc
Nu mă lăsa, Doamne, să îmbătrânesc
Cât pe lume am trăit, au, inima mea
Ce mi-o fost drag am iubit în tinerețea mea
Am iubit mândrele toate, au, inima mea
N-am făcut alte păcate-n tinerețea mea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unui bărbat în vârstă pentru tinerețea pierdută și dorința de a retrăi bucuriile dragostei. El reflectă asupra trecerii timpului și asupra impactului îmbătrânirii asupra capacității sale de a iubi și de a se bucura de viață. Totuși, amintirile dragostei din tinerețe rămân vii în inima sa.