Surioara,
Frunzuliță floare rară,
Am pe lume o comoară,
De la Dumnezeu lăsată,
Surioara mea cea dragă.
Suntem două flori în casă,
Iar când ne așezăm la masă,
Inimioara mamei crește,
Doamne mult ne mai iubește.
Refren:
Surioara, tu să știi
Cât pe lume voi trăi
O să fiu doar lângă tine
Să ne fie-n viață bine.
Am o soră, nu o mie
Și măicuța vreau să știe
Că mereu ne vom iubi
Și nu ne vom despărți.
Te voi ajuta mereu
Să nu-ți fie-n viață greu
Rău sau bine de-o fi,
Eu la tine voi veni.
Refren:
Roata vieții s-a rotit,
Eu și sora mea am crescut.
Am plecat la casa mea
În rochiță ca a ta.
Roata vieții s-a rotit,
Eu și sora mea am crescut.
Astăzi plec la mine acasă
În rochiță de mireasă.
Mama să nu-ți pară rău,
Noi suntem sufletul tău.
Oricât de departe-om fi,
Noi la tine vom veni.
Refren:
Sensul versurilor
Cântecul exprimă legătura puternică dintre două surori, promisiunea de a se sprijini reciproc de-a lungul vieții și dragostea pentru mama lor. Versurile evocă amintiri din copilărie și emoția momentului în care una dintre surori își începe propria familie.