Omul atât nu s-ar zbate și n-ar mai trudi
Dacă pe această lume n-ar avea copii
Nu poți prin cuvinte dragostea s-o spui
Care o simte un părinte de copilul lui
Un copil e toată viața ta, i-o dai
E cea mai mare primire care poți s-o ai.
Numai dacă-i auzi glasul copilului tău
Simți o bucurie în suflet
Uiți de tot ce-i rău
Și o sărutare dată pe obraz
Nu mai simți nicio durere, uiți orice necaz
Parcă îți dă putere mai mult să muncești
Copilul orice îți cere să îi dăruiești.
De ești tată, de ești mamă, fericirea ta
Cei fără copii în lume nu o pot avea
E păcat de omul care și-o dorit
Să aibă copii, dar visul nu i s-a împlinit
Însă celui care i-a dat Dumnezeu
În genunchi să-i mulțumească, tot cum fac și eu
Îmi sărut copilul pe frunte cu foc
Și mă-nchin că mi-a dat Domnul în viață noroc
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă și bucuria pe care o aduce un copil în viața unui părinte. Subliniază faptul că a avea un copil este o binecuvântare și o sursă de fericire unică, pentru care trebuie să fim recunoscători.