Păi mândruțo, a mea muiere
Meri la crâșmă și bea bere
Nu merg, nu merg, mă bărbate
T-ei îmbăta și m-i bate
Că râde lumea de noi
Cum se-mbată amândoi.
Hai iu-iu-iu-iu-iu-iu
Hai iu-iu-iu-iu-iu-mai.
Păi tu muierea beutoare
Nu mai vezi pânza la soare
Că mere la crâșma-n vale
Să bea până ce.
Apăi iu și iu și iu mă cheamă
Iepurele-i bun de zamă
Iepuroaica-i de friptură
Mândra-i de țucat în gură
Iepuroaica-i de friptură
Mândra-i de țucat în gură.
Hai iu-iu-iu-iu-iu-iu
Hai iu-iu-iu-iu-iu-mai.
D-apoi lasă, lasă, mândra lasă
Că mi-oi face și eu casă
Unde-o fi pădurea deasă
Dintr-un par, dintr-o nuia
Și pe seară șed în ea.
Hai iu-iu-iu-iu-iu-iu
Hai iu-iu-iu-iu-iu-mai x 3
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă tipică de la țară, cu un bărbat care își îndeamnă soția să bea, dar ea refuză de teamă să nu fie bătută. Versurile continuă cu referiri la mâncare și dragoste, într-un ton vesel și plin de umor.