Tu zici că merită în viață
Timpul să ți-l pierzi, măcar o dată
În dragoste și dor.
Îmi spui să fac doar un pas
În urmă totul să las
Și tot ce-a trecut, a trecut
Nimic n-a rămas, n-a rămas.
Când ai curaj să trăiești
N-ai cum să nu greșești
Să iubesc din nou
Fără să-mi pară rău.
E pierdere de timp
Dragostea, ce zici
Te-a adus aici
În niciun fel și chip
N-ai cum să mă convingi.
Noi doi, eu Venus și tu Marte
Departe și aproape
Ca o zi de noapte
Când se desparte în zori.
Tu zici că merită în viață
Timpul să ți-l pierzi, măcar o dată
În dragoste și dor.
Clipele, visele, orele, șoaptele
Toate amintirile
Le-am uitat, le-am pierdut, le-am lăsat în trecut
E un nou început.
Noi doi, eu Venus și tu Marte
Departe și aproape
Ca o zi de noapte
Când se desparte în zori.
Tu zici că merită în viață
Timpul să ți-l pierzi, măcar o dată
În dragoste și dor
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații tensionate, comparând-o cu opoziția dintre Venus și Marte. Vorbitorul reflectă asupra pierderii de timp investite în dragoste și asupra dificultății de a convinge pe cineva de valoarea ei, în timp ce recunoaște și necesitatea de a lăsa trecutul în urmă pentru un nou început.