Ochii negri cum e iadul
Te privesc cu foc.
Sub cămașă pieptu-i saltă
Când se prinde-n joc.
E frumoasă ca păcatul
Bună-i de iubit.
Dar e curată cum e îngerul neprihănit.
Măndița, Măndița,
Bădița-i tot zicea
De un an mă amăgești
C-o să fii a mea.
Măndița, Măndița
Bădița așa-i zicea
Tot oi face eu cumva
Să fii nevasta mea.
Când pe drum trece Măndița
Toate apar la geam.
Are părul de domnița
Mândră și de neam
Toți flăcăii ies la poartă
Să-i fie pe plac.
Dar ea lasă în urmă doar miros de liliac.
Măndița, Măndița,
Bădița-i tot zicea
De un an mă amăgești
C-o să fii a mea.
Măndița, Măndița
Bădița așa-i zicea
Tot oi face eu cumva
Să fii nevasta mea.
Într-o seară s-au văzut
Colo-n deal la nuc.
Și-n lumina lunii
El părea că-i un haiduc.
Era pentru prima oară
Când Măndița mea.
De dorința trupul ei de fată se topea.
Măndița, Măndița,
Bădița-i tot zicea
De un an mă amăgești
C-o să fii a mea.
Măndița, Măndița
Bădiței cum zicea:
Poate-n noaptea asta
O să fiu nevasta ta.
Sensul versurilor
Cântecul descrie povestea unei fete, Măndița, curtată de un băiat, Bădița. El își exprimă dorința de a o lua de soție, iar ea, inițial distantă, pare să cedeze farmecelor lui într-o noapte romantică.