Firicel de floare albastră
Floare de nu mă uita
Poartă tu iubirea noastră
Prinsă-n gingășia ta
Și atunci când depărtarea
Poate ne va întrista
Să răsari ca o nădejde
Să ne mângâi inima.
Firicel de floare albastră
Floare de nu mă uita
Un băiat și o fată
Ochi în ochi se priveau
Într-o gară-nflorită rămâne
Și lor stropi de rouă
În ochi le lucea
El pleca prima oară
Ea privea surâzând
Și doar când a intrat
Trenul în gară
Și-au dat câte o floare
În dar, tremurând.
Firicel de floare albastră
Floare de nu mă uita
Poartă tu iubirea noastră
Prinsă-n gingășia ta
Și atunci când depărtarea
Poate ne va întrista
Să răsari ca o nădejde
Să ne mângâi inima
Firicel de floare albastră
Floare de nu mă uita
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire emoționantă într-o gară, unde doi tineri își oferă flori ca simbol al iubirii lor. Floarea albastră devine un simbol al speranței și al amintirii, menită să aline tristețea depărtării.