Tu mă cuprinzi, ochii tăi se-nchid.
Tu mă aprinzi, luminile se sting.
Și te strig și iar simt că nu e cum era
Și mă pierd undeva în lumea ta.
Lasă-mă în pace!
Nu vreau, dar îmi place!
Du-te! Ba nu pleca!
Ține-mă de mână!
Nu mă suna o lună!
Urăsc să te iubesc așa! (asha- semnifică speranța dar și ispita, în sanscrită)
Tu ai topit toată iarna mea,
Tu m-ai trezit și nu te pot uita.
Să-mi spună cineva, dacă e normal
Să mă pierd iar și iar în lumea ta.
Nu-i de bonton da’i beton da zic:
Arde-o flacără în mine și nu pot s-o mai sting.
Că eu m-aprind chiar ușor,
Tu m-adori când ți-e dor.
Ai avut tupeu să-mi întorci lumea pe dos,
Ne întindem pe tavan, ne iubim periculos
Îmi spui Pa! Apoi revii
Zilnic e ultima zi
Și taci, taci, dacă tot ce zici nu poți să faci,
Când ataci, taci!
Inima și mintea nu le-mpaci!
Scuze, oricum, dacă nu-ți place mirosul de fum,
Da’ pasărea Phoenix renaște din scrum,
Zborul mi-e scopul și Cerul mi-e drum.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, plină de atracție și respingere. Protagonista se simte prinsă într-un ciclu de pasiune și frustrare, oscilând între dorința de a se elibera și incapacitatea de a renunța la legătura cu celălalt.