Viața Reală.
Toți suntem prizonieri unei lumi nebune
Prin fulgere, pumni și mecle zdrobite
Trăim într-o lume impusă
Cu o față distrusă.
Toți trăim în această lume nebună
Unde totul este conceput doar din ură
Nimic nu-i făcut aici din pură plăcere
Toți suntem obligați să facem ce ni se cere.
Toți suntem nevoiți să ne exprimăm părerea
Dacă nu ne părăsește și femeia
Lumea e plină de golani fără nume
Care n-au în față nici viitorul de mâine.
Lumea-i plină de păreri de vorbe fără sens
Nimeni nu e perfect. Dar trebuie să trăiești
Vorbele te pun la zid mai rău ca și pumnii
Palmele sunt slabe. Injuriile sunt grave
Vorbele te demoralizează. Băi nene!
Toți au devenit aroganți. Băi fraiere!
Până și copii spun frecvent: Băi c***e!
Nimeni nu se satură de teatru. Frate!
Toate gunoaiele au acum țoale de țoale. Lakee! , Lakee!.
Ăsta-i beat-ul meu ma lake! , lake! ,
Dacă nu te interesează hai pleacă frate, frate
Poți s-o ștergi da lasă-ți aici muierea!
Hai că și eu m-am tirat
V-am salutat!
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume cinică și dură, plină de ură și lipsită de sens. Versurile exprimă frustrarea față de ipocrizia și superficialitatea societății, unde valorile sunt distorsionate și viitorul pare incert.