Îmbracă-mi sufletul golit
De viață și de sentimente,
Vreau un veșmânt frumos croit
Dar căptușit cu complimente.
Mai pune-mi straie de blândețe
Țesute în război de dor
Cu candoare și blândețe
Tivit cu al dragostei fior.
Croiește-mi haina fericirii
Pe umeri să o port mereu
Brodează florile iubirii
În sufletu-mi, mare trofeu…!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a găsi fericirea și de a umple golul interior cu iubire și complimente. Metafora hainei reprezintă căutarea unei stări de bine și împlinire emoțională, dorința de a purta mereu fericirea.