Cine te crezi, că te prefaci, că în seamă nu vrei să mă bagi
Știi de mult timp, de prea mult timp, că mă atragi.
Cine te crezi, că te prefaci, că în seamă nu vrei să mă bagi
Știi de mult timp, de prea mult timp, că mă atragi.
Vrei nu vrei, vrei nu vrei, îmi plac prea mult ochii tăi.
Apropos, apropos, nu te las, n-am încotro.
Vrei nu vrei, vrei nu vrei, îmi plac prea mult ochii tăi.
Apropos, apropos, nu te las, n-am încotro.
Nu ai curaj să îmi vorbești, mă întreb de ce te tot ferești
Se vede în privirea ta că mă dorești.
Nu ai curaj să îmi vorbești, mă întreb de ce te tot ferești
Se vede în privirea ta că mă dorești.
Vrei nu vrei, vrei nu vrei, îmi plac prea mult ochii tăi.
Apropos, apropos, nu te las, n-am încotro.
Vrei nu vrei, vrei nu vrei, îmi plac prea mult ochii tăi.
Apropos, apropos, nu te las, n-am încotro.
Cine te crezi, că te prefaci, că în seamă nu vrei să mă bagi
Știi de mult timp, de prea mult timp, că mă atragi.
Cine te crezi, că te prefaci, că în seamă nu vrei să mă bagi
Știi de mult timp, de prea mult timp, că mă atragi.
Vrei nu vrei, vrei nu vrei….
Apropos, apropos….
Vrei nu vrei, vrei nu vrei, îmi plac prea mult ochii tăi.
Apropos, apropos, nu te las, n-am încotro.
Sensul versurilor
Piesa descrie atracția reciprocă dintre două persoane, unde una dintre ele se preface că nu este interesată. Refrenul subliniază dorința și incapacitatea de a renunța la această atracție.