Era un om bogat, ce nu avea nimic…
Avea bani, da’ n-avea suflet, nu era împlinit.
Nu-și vedea prea des familia…
Pentru bani el s-a pierdut…
Tot ce-a avut.
Undeva, un om sărac era…
N-avea în grădină-o floare…
Nici ce mânca, dar avea…
Tot ce el își dorea…
Avea un băiat și-o fată, tot le dădea.
Ref:
Ce-ți dorești tu, ai grijă, se poate împlini…
Ai grijă-n viața ta cine vrei să fii.
Ce-ți dorești tu, ai grijă, ai grijă ce-ți dorești…
În viață nu poți scoate… să primești.
Ce-ți dorești tu, ai grijă, se poate împlini,
Ai grijă-n viața ta cine vrei să fii.
Ce-ți dorești tu, ai grijă, ai grijă ce-ți dorești…
În viață nu poți scoate… să primești.
Omul sărac, chiar de se chinuia…
Pentru el era tot bine, nu se plângea.
De avea, sau nu, el tot zâmbea…
Știa să trăiască simplu… chiar de-i lipsea.
Cel bogat, un băiat el avea…
Îl vedea la 16 zile, timp nu avea,
Îi dădea bani și ce îi plăcea…
Dar băiatul vroia zile, cu el să stea.
***Ref***.
***Ref***
Sensul versurilor
Piesa compară viața unui om bogat, dar nefericit, cu cea a unui om sărac, dar împlinit. Subliniază importanța valorilor non-materiale și atenționează asupra consecințelor alegerilor pe care le facem în viață.