Vroiai lumea la picioare, asta ai vrut mereu,
Ai putea dacă-ai fi rege, chiar și-atunci e greu,
Mulți vor să te înlocuiască, vor să fii pe locul doi,
Și-n pământ vor să te bage și să te faci mușuroi..
Numai familia mea, băiatul și fetița,
Stau mereu în dreapta mea..
Pe ceilalți nu-s supărat, cu drag eu i-am ajutat,
Și apoi m-au judecat.. [x2].
Am o pereche de cărți și doar patru ași,
Unul la fratele meu, trei pentru săraci..
Dar ei nu știu că tu poți, să furi de la hoți,
De la neamurile toate, care nu le mai suporți..
Numai familia mea, băiatul și fetița,
Stau mereu în dreapta mea..
Pe ceilalți nu-s supărat, cu drag eu i-am ajutat,
Și apoi m-au judecat.. [x2].
Vroiai lumea la picioare, asta ai vrut mereu,
Ai putea dacă-ai fi rege, chiar și-atunci e greu,
Mulți vor să te înlocuiască, vor să fii pe locul doi,
Și-n pământ vor să te bage și să te faci mușuroi..
Numai familia mea, băiatul și fetița,
Stau mereu în dreapta mea..
Pe ceilalți nu-s supărat, cu drag eu i-am ajutat,
Și apoi m-au judecat.. [x2]
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța familiei în contextul trădării și al luptei pentru putere. Resursele limitate sunt distribuite selectiv, iar ajutorul oferit este adesea urmat de judecată.