M-a trimis prin lume soarta fecior tânăr de la tata
Într-un singur rând de haine și cu două palme goale
Nu mai cu ce-a fost pe mine, dar cu multă înțelepciune
Am luat singur viața-n piept, n-aveam la ce să mă aștept.
Sămânța dusă de vânt, m-am înfipt greu în pământ
Pe secetă și furtună să prind și eu rădăcină
Am trecut la mulți în față și-am făcut ce-i bine în viață
Că din rădăcina amară iasă cea mai dulce poamă.
Ca și tatăl meu, săracul, am despicat firu-n patru
De 10 ori m-am gândit, doar o dată am îndrăznit
Fiecare cap de ață eu l-am prețuit în viață
De 10 ori m-am gândit, doar o dată am îndrăznit.
Sămânța dusă de vânt, m-am înfipt greu în pământ
Pe secetă și furtună să prind și eu rădăcină
Am trecut la mulți în față și-am făcut ce-i bine în viață
Că din rădăcina amară iasă cea mai dulce poamă.
Pâinea și cuțitu-n mână le-am avut până la urmă
Singur mi le-am câștigat, din muncă, nu din furat
Tata-i mândru când mă vede și are o vorbă-n care crede
Din 10 oameni cu nume, 8 au fost săraci ca mine.
Sămânța dusă de vânt, m-am înfipt greu în pământ
Pe secetă și furtună să prind și eu rădăcină
Am trecut la mulți în față și-am făcut ce-i bine în viață
Că din rădăcina amară iasă cea mai dulce poamă
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om pornit de jos, care prin muncă și perseverență reușește să depășească greutățile și să își construiască un viitor mai bun. Accentul este pus pe importanța rădăcinilor și a valorilor transmise de familie.