Liviu – Beau și Plâng

Când seara s-a lăsat
Iubita m-a sunat
Și am rămas șocat
Când mi-a spus că s-a terminat
Mi-a spus că n-are rost
Și să uit tot ce-a fost
Să uit ce-a fost frumos
Și mi-a întors viața pe dos.
Și de-aia beau
Și plâng și beau
Și ca să mor, Doamne eu vreau
Și de-aia plâng
Și beau și plâng
Nu pot să te mai scot din gând.
Când seara s-a lăsat
Iubita m-a sunat
Și am rămas șocat
Când mi-a spus că s-a terminat
Mi-a spus că n-are rost
Și să uit tot ce-a fost
Să uit ce-a fost frumos
Și mi-a întors viața pe dos.
De atunci stau numai beat
Parcă sunt blestemat
Nu știu ce s-a întâmplat
Mi-ai spus Adio și-ai plecat
Mă întreb dacă într-o zi
Când ne vom întâlni
În ochi mă vei privi
Sau atunci mă vei ocoli.
Și de-aia beau
Și plâng și beau
Și ca să mor, Doamne eu vreau
Și de-aia plâng
Și beau și plâng
Nu pot să te mai scot din gând.
De atunci stau numai beat
Parcă sunt blestemat
Nu știu ce s-a întâmplat
Mi-ai spus Adio și-ai plecat
Mă întreb dacă într-o zi
Când ne vom întâlni
În ochi mă vei privi
Sau atunci mă vei ocoli.
Când seara s-a lăsat
Iubita m-a sunat
Și am rămas șocat
Când mi-a spus că s-a terminat
Mi-a spus că n-are rost
Și să uit tot ce-a fost
Să uit ce-a fost frumos
Și mi-a întors viața pe dos.
Și de-aia beau
Și plâng și beau
Și ca să mor, Doamne eu vreau
Și de-aia plâng
Și beau și plâng
Nu pot să te mai scot din gând.

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri neașteptate. Protagonistul se refugiază în alcool pentru a face față suferinței și incapacității de a uita persoana iubită, dorindu-și chiar moartea.

Lasă un comentariu