Muzica ta-i o mizerie,
Lipsa ta de realism mă cam sperie.
Ai o imaginație bogată,
Răutatea ta-i frumos ambalată.
Ești marele artist creator
De tâmpenii fără logică,
În spațiul sonor.
Finețea ta și eleganța ta,
Bineînțeles echivalează cu a vomita.
Tu promovezi viciul, minciuna, mesajul vulgar,
Te iei de toată lumea.
Așa-i recunoști pe idioți,
Că ăștia, mă mâncați-aș, au boală pe toți.
Jea, marele tocilar, invidios și duplicitar.
Bine ai venit în lumea interlopa,
Glumeam, mă, vroiam să te sperii pe strofă,
Că muzica devine flagel de distrugere,
47 aruncă doar fulgere.
Acuma nu-mi zi că nu știai că muzica ta nu e muzică,
Că muzica devine flagel de distrugere,
47 aruncă doar fulgere.
Acuma nu-mi zi că nu știai că muzica ta nu e muzică.
Sensul versurilor
Piesa este o critică acidă la adresa muzicii de slabă calitate și a artiștilor care promovează valori negative. Se evidențiază lipsa de originalitate, ipocrizia și superficialitatea din industria muzicală.