Frica.
Vreau să fiu bogată și vreau mulți bani.
Nu-mi pasă de industrie și de distracții.
Vreau multe haine și diamante.
Am auzit că oamenii mor încercând să le găsească.
Îmi voi da hainele jos și va fi rușinos,
căci toată lumea știe cum ajungi să fii faimos.
Mă uit la soare și în oglindă,
sunt pe drumul cel bun pentru a deveni câștigătoare.
Refren:
Nu mai știu ce-i bun și ce-i real,
Nu mai știu cum trebuie să mă simt.
Când am crezut că totul va fi limpede,
căci suntem luați de frică.
Viața-i despre vedete și mai puțin despre mame,
este totul despre mașini rapide și prefăcătorie.
Dar nu contează pentru că sunt făcută din plastic,
și asta îmi face viața al naibii de faină.
Refren:
Nu mai știu ce-i bun și ce-i real,
Nu mai știu cum trebuie să mă simt.
Când am crezut că totul va fi limpede,
căci suntem luați de frică.
Uită de arme și muniții,
pentru că îi omor cu micuța mea misiune.
Acum nu sunt o sfântă, dar nici păcătoasă,
acum totul este fain cât timp devin diluată.
Refren:
Nu mai știu ce-i bun și ce-i real,
Nu mai știu cum trebuie să mă simt.
Când am crezut că totul va fi limpede,
căci suntem luați de frică.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul intern al unei persoane obsedate de faimă și bogăție, dar care se simte pierdută și confuză în acest proces. Ea realizează că goana după aceste lucruri o transformă într-o versiune superficială a ei însăși, dar continuă să le urmărească.