Noapte de noapte tu ieși din casă
Te văd cu una de la fereastră
Dar eu știu ce am la ușa mea
Iubesc o haimană.
Nu fi geloasă
Când dispar noaptea din casă
La mine-n inimă tu ești cea mai frumoasă
Tu știi că te plac
Tu știi că vreau
Promit că nu mai fac
Dar ce să fac, femeie,
Dacă-s căutat?
Ți-am dat inelul iubirii
Tu cel al dezamăgirii
Vagabond vei fi mereu
Dar ești val-de-avântul meu
Ți-am dat inelul iubirii
Tu cel al dezamăgirii
Și plâng mereu.
Dar nu te las, golanul meu.
Lumea îmi spunea mereu de tine
Că ești golan și nu ești de mine
Să te schimb acum nu pot
Iubesc un vagabond.
Să mă fi văzut aseară
Cu una pe scară, să vezi ce trăgea de mine
Ai un bărbat bine
Vorbeste lumea împotriva mea
Chiar de-s vagabond, tot la tine m-am întors!
Ți-am dat inelul iubirii
Tu cel al dezamăgirii
Vagabond vei fi mereu
Dar ești val-de-avântul meu
Ți-am dat inelul iubirii
Tu cel al dezamăgirii
Și plâng mereu.
Dar nu te las, golanul meu.
Noapte de noapte tu ieși din casă
Te văd cu una de la fereastră
Să te schimb acum nu pot
Iubesc un vagabond.
Nu fi geloasă
Când dispar noaptea din casă
La mine-n inimă tu ești cea mai frumoasă
Vorbeste lumea împotriva mea
Chiar de-s vagabond, tot la tine m-am întors!
Ți-am dat inelul iubirii
Tu cel al dezamăgirii
Vagabond vei fi mereu
Dar ești val-de-avântul meu
Ți-am dat inelul iubirii
Tu cel al dezamăgirii
Și plâng mereu.
Dar nu te las, golanul meu.
Ți-am dat inelul iubirii
Tu cel al dezamăgirii
Vagabond vei fi mereu
Dar ești val-de-avântul meu
Ți-am dat inelul iubirii
Tu cel al dezamăgirii
Și plâng mereu.
Dar nu te las, golanul meu
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă în care o femeie iubește un bărbat vagabond și infidel. Ea este conștientă de defectele lui, dar nu poate renunța la el, acceptând dezamăgirea și suferința ca parte a iubirii lor.