Da, tu, tu, tu, chiar tu,
Tu, care mi-ai mâncat sufletul,
De nici eu nu știu ce mai vreau,
Dacă să plec sau să stau.
Da, eu, eu, eu, chiar eu,
Cea care te va cunoaște mereu
Așteaptă curioasă în banca ei,
Oare acum ce mai vrei?
Cu-o mână mă ții, cu alta mă-mpingi,
Odată mă-nvii, și-odată mă stingi,
Și-atâtea stări nehotărâte, vino, du-te.
O noapte mă ai, o noapte mă dai,
Odată m-adormi și-apoi mă ignori,
Ce-atâtea stări neprevăzute, vino, du-te.
Da, tu, tu, numai tu,
Cel care mi-ai spulberat zâmbetul,
Ar fi bine să mi-l repari,
Că tot la el și tu tresari.
Da, eu, eu, eu, chiar eu,
Cel care te iubește chiar și la greu,
Nu mă juca pe degete,
Sau du-te-nvârtindu-te.
Cu-o mână mă ții, cu alta mă-mpingi,
Odată mă-nvii, odată mă stingi,
Ce-atâtea stări nehotărâte, vino, du-te.
O noapte mă ai, o noapte mă dai,
Odată m-adormi și-apoi mă dobori,
Ce-atâtea stări neprevăzute, vino, du-te.
O noapte mă ai, o noapte mă dai,
Odată m-adormi și-apoi mă ignori,
Ce-atâtea stări neprevăzute, vino, du-te.
Vino, du-te, vino, du-te, vino, du-te
Vino, du-te du-te, vino, du-te
Vino, du-te, vino, du-te,
Vino du-te du-te, vino, du-te
Vino, du-te, vino, du-te,
Vino du-te, du-te vino, du-te
Vino, du-te, vino, du-te,
Vino du-te du-te, vino…
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, plină de incertitudine și emoții contradictorii. Persoana se simte manipulată și confuză, oscilând între dorința de a rămâne și nevoia de a pleca.