Libelullah – Zic De Ce Mă Apasă

Zic de ce mă apasă și-mi lasă un gust amar,
e realitatea asta de care tot vreau să scap.
Unu muncește o viață și altu-i fură tot pe față,
oamenii fură și se plâng că viața-i hoată.
Mă spal pe mâini, poate îmi spal păcatele,
de-o vreme nu am pe nimeni să mă apere.
Sunt într-o cameră difuză cu nici măcar o veioză,
întunericul sumbru mă conduce spre nevroză.
Am zis că e ok să-l las așa, de la sine,
m-am mințit a mia oară fără să cunosc ce vine.
Moartea-i crăcănată, aproape-aș zice tentantă,
pare singura soluție-ntr-o situație stresantă.
Mă lupt cu o armată când nu-s nici măcar recrut,
nevoit sunt, iar, la violență să recurg.
Alături de sânge, litri de lacrimi curg,
am zis că sunt puternic dar viața nu pot s-o parcurg.

Refren x2:
Trec zile, trec nopți, trec săptămâni,
de când pot jura că o s-ajung la nebuni.
Timpul trece, cu el vin toate de-a valma,
eu când nu văd nimic cum m-aș putea calma?

Da-mi timp, între lupte-mi trebuie răstimp,
nu-mi da o brichetă când vezi că deja mă sting.
Da-mi liniște și pace, când mor așa vreau să fie,
dar sunt obișnuit ca lucrurile bune nu mi se-ntâmplă mie.
Dac-aș zice tot ce mă apasă n-aș mai tăcea dracu din gură,
povești uitate că nu-ndrăznește să le spună nicio gură.
Nu mereu e totul corect că viața nu e matematică,
niciodată nu m-am potrivit în nicio tematică.
Viața e apatică încă de la-nceput,
m-aș duce în zona carpatică, vreau un nou început.
O să prind totul în mână și-o să-l fac praf de pământ,
pentru tot ce am trăit atunci când nimeni nu m-a vrut.
Știi ce zic, de ce te-apasă și-ți lasă un gust amar?
Cuvintele mele ce-nseamnă nici măcar n-ai habar.
Nu te compari cu mine când nu ai trăit la fel,
problema mea e poate că sunt mereu complet sincer.

Refren x2:
Trec zile, trec nopți, trec săptămâni,
de când pot jura că o s-ajung la nebuni.
Timpul trece, cu el vin toate de-a valma,
eu când nu văd nimic cum m-aș putea calma?