Îți mulțumesc etern, m-ai ascultat cu bune și cu rele
Ai fost cu mine când eram doar eu și gândurile mele
Iar când nu aveam pe nimeni, te aveam pe tine și să știi,
Pe cineva ca tine nu știu când voi mai găsi
De-asta te apreciez și-ajut mereu când pot, cum pot
Soarta a făcut să ne întâlnim și a fost cu noroc
Soarta sau Dumnezeu, asta-acum nu mai contează
Amintirile astea-n cufăr acum tu le-mpachetează
Amintește-ți toate astea peste ani și ani de zile
Și după liceu, te rog mult să nu uiți de mine
Că am fost apropiați și fizic, și sufletește
Și chiar dacă s-o termina, noi știm că nu va fi așa
Dacă se sfârșește ceva, cred că e versetul ăsta
Căci eu am fost scriitorul și tu-ai fost a mea artistă
Acum-mi iau rămas bun, sper să ne revedem curând
Te iau în brațe ca pe-un sfânt, plec departe pe Pământ
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința profundă față de un prieten apropiat care a fost un sprijin constant. Vorbitorul își exprimă speranța că legătura lor va rezista testului timpului, chiar și după terminarea liceului, prețuind amintirile create împreună.