Libelullah – Să De

Ce te-a apucat deodată și-ai luat-o, fă, complet razna?
Dacă te mai văd vreodată-n fața mea, dezlănțuiesc năpasta.
Va fi mult mai rău ca-n piesa lui Caragiale,
dacă mă vezi și nu te văd, fugi din frică la Bucale.
De mine cât mai departe, că nu știi ce te așteaptă
și-i mai bine pentru tine că nu știi, că ai muri
de frică, pentru că ești o proastă p***ă
și asta o să rămâi toată viața ta de c***t.
Mi s-a aprins, s-a agravat, și spun tot ce am în cap,
cad cuvinte peste tine precum roiul de albine
și tu ține-te, fă, bine sau de fapt nu te mai ține,
că m-am ținut eu destul ca acum să m****s pe tine.
În fine, m-am cam plictisit și de tine,
ești mai proastă decât Fortnite și mai slabă decât Winston.
Mi-ești dragă ca sarea-n ochi și ca un trabuc reaprins,
adică deloc, cuvânt care-ți exprimă importanța.
Îmi răcesc gura degeaba, la fel ca ma-ta, la fel ca tac-tu
și ultima oară mi-o răcesc ca să-ți zic du-te dracu’.
Să nu te mai văd vreodată, chiar de-ar fi, fă, prima dată
și-acum lasă tot, jegoaso, du-te spală-te pe față,
nu cu s*****, chiar dacă eu așa te-am obișnuit,
curge-ți-ar machiaju’ și tu pe tot să-l fi înghițit.
Hai, fă, înghite-l pe tot, precum s******l tuturor,
lasă un mesaj de-adio, n-o să-ți ducă nimeni dor.
Da, încă am sentimente pentru tine; DE GREAȚĂ!
De-ai fi fost copilu’ meu creșteai cu c***t și mătreață.
Îmi mâncai zilele și p***a totuși erai așa slabă,
stai, mi-am amintit, că eu cu tine nu mai aveam zile,
ai face bine să ți le iei, mă faci să dau la bobocei,
unde n-o să mai dau vreodată îi clar pe la javre ca tine.
Lasă un mesaj de-adio, te rog,
îl voi citi când voi rămâne fără ziare-n wc-u’ public, mori…