Strofa 1:
Întunericul nu vine de-afară, ci din inima ta
Sinonim cu odihnă pentru tine nu mai e noaptea
În schimb a devenit mai mult timp pentru-ngrijorare
Lumea ți se pare că ar dori să dispari
O noapte amară de parcă ar fi bere
Dar noaptea nu-ți aduce stări de euforie
Te gândești să te-ngropi, dar n-are cine să-ți sape
Niciodată n-ai simțit c-ai pe cineva aproape
Singur e mai greu, dar singur e cel mai simplu
Trăitul ar fi perfect, doar de-ar fi așa de simplu
Dar nu te lua la timbru că n-o să-ți ajungă timpu’
Și-n felu-ăsta o să-ți irosești toată tinerețea
Timpul trece, trec și banii, dar tu rămâi neclintit
Totul trece și se va scufunda în abis
Ce ai crezut că va fi bine a fost numai un vis
Bun venit în realitate, o sută șanse să fii trist.
Refren:
Te târăști prin zi s-ajungi la noapte și repeți
Fiecare greșeală, e un ciclu vicios
Și nu-ți vine să crezi că nu mai poți să înțelegi
Nici persoanele-apropiate, durerea nu se împarte
O primești pe toată-n piept, nu mai e loc de regret
Când fiecare vrea să plece logic că nu-i corect
Totul se uită, inclusiv timpul petrecut împreună
Viața merge mai departe și durerea se adună.
Strofa 2:
Nu poți să concepi așa ceva, zici că nu are sens
Îți vine să înnebunești când vezi că totu’ prost a mers
Nu poți să te simți decât urât de univers
Și te doare că te regăsești în acest vers
Totu-i pe dos și totu-i gândit cu dosu’
Când faci ceva prost te întrebi care e rostu’
Te lovești și doare, ăsta a fost costu’
Să încerci o dată să schimbi cu frumosu’ anostu’
Cu toate astea te lași purtat de inerție înainte
Iar faza e că tu dai numai înapoi
Ai ajuns la concluzia că fiecare minte
În fiecare secundă în cap ai un război
Nu mai știi care ești tu și care-i inamicu’
Nu există cale să faceți un armistițiu
O noapte-atât de-amară că ți-a amorțit și limba
Când nu o să mai respiri s-a terminat risipa.
Refren:
Te târăști prin zi s-ajungi la noapte și repeți
Fiecare greșeală, e un ciclu vicios
Și nu-ți vine să crezi că nu mai poți să înțelegi
Nici persoanele-apropiate, durerea nu se împarte
O primești pe toată-n piept, nu mai e loc de regret
Când fiecare vrea să plece logic că nu-i corect
Totul se uită, inclusiv timpul petrecut împreună
Viața merge mai departe și durerea se adună.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de singurătate, deznădejde și depresie ale unei persoane care se simte copleșită de greutățile vieții. Ea se simte prinsă într-un ciclu vicios de greșeli și durere, incapabilă să găsească o cale de ieșire.