Libelullah – Ne Întâlnim Din Nou

Refren 1:
Te sun să ieșim afară după o ploaie de vară,
să mai stăm iar pe la scară, să vorbim a mia oară.
Nu știu dacă încă ai remarcat, dar îmi place prezența ta
și n-aș vrea nimic altceva decât să stau în preajma ta.

Strofa:
S-a făcut 17:30, ne întâlnim din nou,
ca de fiecare dată, ne strângem în același loc.
Noi l-am numit „locul nostru” și așa tre’ să rămână,
a trecut prin multe ca noi, viscol și ploaie, furtună.
Acum ne ținem de mână și mergem în josul străzii,
nu avem o destinație, e doar dragul de-a te plimba.
Dacă nu acum, când te am, atunci când să mă bucur?
Mă zbat și flutur ca să fac cumva să-ți atrag atenția.
Îmi pare că scârțâie, da’ de fapt în realitate nu-i așa,
pentru că nu-i posibil să las să se întâmple asta.
E-o prostie să cred asta când te văd și simt lângă mine,
când mi-ai arătat prea bine că nu ai schimba pe nimeni.

Refren 1 x2:
Te sun să ieșim afară după o ploaie de vară,
să mai stăm iar pe la scară, să vorbim a mia oară.
Nu știu dacă încă ai remarcat, dar îmi place prezența ta
și n-aș vrea nimic altceva decât să stau în preajma ta.

Refren 2 x2:
Stai, ce e asta? Simt că mă înalț la ceruri
și-n același timp simt că tot mai tare te-ndepărtezi de mine.
De ce oare, de ce mi se-ntâmplă tocmai mie?
De ce tre’ să se sfârșească mereu cu o tragedie? Mă sting ca o păpădie.

Refren 1 x2:
Te sun să ieșim afară după o ploaie de vară,
să mai stăm iar pe la scară, să vorbim a mia oară.
Nu știu dacă încă ai remarcat, dar îmi place prezența ta
și n-aș vrea nimic altceva decât să stau în preajma ta.