Strofa 1 (libEluLLah) :
N-am cum să uit ce a fost, ce-am făcut
Cu mâinile mele-ncă de la-nceput
N-am vrut nimic mai mult, poate doar să sper
Să nu fiu nevoit să-mi iau toate să plec ca un curier
Îmi las haina în cuier, poate amintire
Pentru zilele-n care eram cu tine
E ca o pastilă ce-are gust sau nu
Că ori e fad, ori e amărui
N-am cum să uit când am țipat atât
După ajutor, dar nimeni nu a vrut
Să vină atunci pentru că eram o ruină
Rugăciunile-s uitate sau o iau spre lumină?
O să mă duc după ele poate, cu ce-o să mă-ntorc?
Cum am plecat, măcar o să știu să mă port?
Nimic nu-i sigur, mai puțin un lucru
Să m-asigur că nu repet trecutul.
Punte (A. U. G.) :
Repet și o fac degeaba..
Repet și o fac degeaba..
Și să țin minte..
Strofa 2 (A. U. G.) :
Și să țin minte ceva forțat ar însemna viol
Mă chinui să-mi găsesc epilog la al 16-lea capitol
Că-s prea mulțumit de mine și-am uitat să mai învăț
Tot ce v-am predat vreodată mi-a ajuns, vreau să curăț
Am învățat să cerșesc, doar că nu prea ipocrit
Ca țiganii, doar că nu așa cerșit
Am învățat să uit pentru sănătatea mea mintală
Cognitivu’ meu mă-njură de parcă l-am uitat afară
Și totuși e ceață-n beci, trăiesc și-o fac degeaba
O simplă greșeală costă, restu-ngreunează tava
Mi-am uitat banii acasă, ce să fac, n-am cum sa uit
Paradoxu’ a făcut că cică așa a trebuit
Mă piș pe premoniții, n-a ghicit nimeni ce fac
Destinul m-a lăsat în pace, io l-am scuipat și am plecat
Am ajutat atât de mult, vreau să fiu recompensat
La cât te-am ajutat aș merita să fiu bogat.
Strofa 3 (libEluLLah) :
Totu-ncepe și totu’ se termină
N-are nimeni vreo bucată de vină
Frumos începe și-urât se termină
Arama pe față, lumea e meschină
Dubii la vorbe și-amintiri cu fapte
N-am cum să le uit când le-am trecut în carte
Când m-afectează fiecare-n parte
Și îmi blochează oricare artere
Două lulele, câteva surcele
Atât-a rămas din emoțiile mele
Nu mai pot fi moale că știu că doare
Mereu voi ține la mine pumnale
Scutu-i forjat da-s doar parțial protejat
E datoria mea să fiu echipat
N-o să uit vreodată cum a țipat
Castelul pustiu după împărat
Sensul versurilor
Piesa explorează tema imposibilității de a uita trecutul și greșelile făcute. Vorbește despre lupta cu amintirile dureroase și despre încercarea de a învăța din ele pentru a nu repeta aceleași greșeli. Artistul își exprimă dorința de a fi recompensat pentru ajutorul oferit altora.