Strofa 1 (libEluLLah) :
Dacă n-ai așteptări, nu poți fi dezamăgit
Am văzut-o de-atâtea ori, dar zici că nu-nțeleg nimic
De ce n-acceptăm adevărul când îl vedem în față?
Pentru că e prea crud, dar doar așa omul învață
Merge sau nu merge să îl ascunzi sub covor?
Asta-i dependent de timp, îndelungat nu o să meargă
Suntem în realitate, nu trăim într-un vis
Când ți se cer explicații la fapte, n-ai cuvinte de zis
Suntem pe-o listă de-așteptare pân’ să fim băgați în seamă
Nu-i loc de întrebare când totul o ia la vale
N-ai cum să mai guști viața când ești full cu treabă
Poate părea random, dar nimic nu-i la-ntâmplare
Nimeni nu m-a așteptat, nici nu s-au așteptat să scot
Cea mai bună parte-a mea acoperită de cea rea
Acum vreau să fac tot ce n-am putut cândva
Așa că ieși din calea mea, lasă-mă să îmi fac loc.
Refren X2 (libEluLLah) :
Dacă ai așteptări, o să aștepți mult și bine
De ce s-aștepți pe cineva care nu mai vine?
Suntem niște roboți într-o lume fără speranță
Dacă te gândești prea mult, o să-ți dai capul de faianță.
Strofa 2 (A. U. G.) :
Îți redai așteptări în lumea-asta fără speranță
Nu crede prea mult în tine, iar o să-ți dai importanță
Și revino la a visa, deși e rău când e lucid
Hai, marș afară din lumea mea, să nu riști să te ucid
Și zâmbești? Lasă zâmbitul că doare
Și ți-i cald? Se lasă frigu-n interioare
Și te bucuri? Amintiri cu gust dulceag
Ai în cap multe idei? Hai intră, lasă-le în prag
Nu sunt trist, sunt moleșit, parc-ar fi mers mai bine
Râde Dumnezeu de mine? Ce dracu’ râd și io de el
Las în urmă un kil de nervi, poate o conta
Mă piș pe el, poate l-o cumpăra cineva
Mi-am luat ghiozdanu-n spate analizând strada ca ciung
Am uitat unde-am plecat, dar contează c-o să-ajung
M-am trezit și-am analizat urarea ta trecută
Oare-i „drum bun, cale bătută” sau „distracție plăcută”?
Refren X2 (libEluLLah) :
Dacă ai așteptări, o să aștepți mult și bine
De ce s-aștepți pe cineva care nu mai vine?
Suntem niște roboți într-o lume fără speranță
Dacă te gândești prea mult, o să-ți dai capul de faianță
Sensul versurilor
Piesa explorează tema dezamăgirii cauzate de așteptări nerealiste. Versurile sugerează că a trăi fără așteptări poate proteja de suferință, dar evidențiază și lupta cu realitatea dură și sentimentul de pierdere a speranței într-o lume robotizată.