Libelullah – Conștient

Sunt conștient de multe lucruri în această lume
Sensul timpului s-a pierdut, nu mai știu de când sunt treaz
La fel ca toată lumea, vrei să lași niște urme
Iar cel ce se bate cu pumnu-n piept nu-i mai breaz
Ieri a fost soare, dar acum e-nnorat
Că după bine vine rău și după rău vine și bine
Uită-te la mine și zi-mi ce s-a-ntâmplat
Tu nu te sperii având în vedere ce vreme vine?
Viața mereu alternează între bine și rău
Până își găsește sau își face-un echilibru
Eu merg în continuu de parc-aș fi un dulău
În funcție de ce alegi, rezultatul poate fi sumbru
Nu e mereu necesar, când mori, să ai o medalie
Dar toată lumea se poartă parcă-i obligatoriu
Și-nainte de moarte viața poate fi ca-n purgatoriu
Dacă poți evita orice situație stranie
Lucruri ciudate au loc într-o lume normală, paradox
Aș dormi puțin să pot mai târziu să mă-ntorc
Fizic, că-n somn am făcut-o destul
Nu-i niciun secret, vei fi urât dacă ești fudul
E-nfricoșător câteodată să trăiești
Când totul e pe roșu, dar cu ochii negru vezi
Culegi ce plantezi, așa că să nu trândăvești
Și multe-s o iluzie, nu tot ce vezi tre’ să crezi
Ce greu e câteodată, parcă-ți vine să te lași
Dar renunțatul e doar pentru oamenii lași
Nu-ți face prieteni falși, că o să te tragă-n jos
Și tot ce ai făcut, muncit, n-o să aibă rost
Poate merge prost, dar n-ai cum să știi
Până nu încerci să vezi ce va fi
Dacă eșuează, nu trebuie considerat înfrângere
Sunt experiențe noi pentru tine, tinere
Soarele-i pe cer, dar nu-i cald, ci arde
Poți transmite ceva chiar dacă ești departe
aproape mereu am fost aproape
dar e degeaba c-urechile sparte
Îmi bag toată ambiția și până nu termin nu mă las
Acum mor de invidie că nu rămân fără glas
Nu-mi adu un pahar, mă duc singur după el
Mereu am făcut totu’ singur și va rămâne la fel.

Refren x2:
Anii au trecut, m-au conturat, modelat
Și-am ajuns cine sunt acum de fapt
N-o să fiu prins în fapt pentru că n-am cu ce
Chitara e caldă, dar vocea mea rece.

Am fost la altitudine, prefer mai jos
În lumea-asta nu tot ce există-i frumos
Dar răsăritul și apusul, ele cu siguranță
Când le privești, îți vor da speranță
Cola cu gheață, ceva răcoritor
Pentru că-i mai și nu vreau să mor
Dac-ai trecut pan’ la capăt prin depresii
Ai învățat poate cele mai importante lecții
Zilele-s numărate, dar nu asta contează
Ci să le faci să se simtă o eternitate
Într-o lume-n care nimeni nu spune pe față
Să fii sincer a devenit o rarǎ calitate
Du-o mai departe și învață-i și pe restu’
Că nu ești lacom dacă ceri ce meriți tu
E un drept, vezi dacă ți se cuvine
Te invit să mi te-alături dacă ești ca mine
Uneori mă lălăi cam mult și asta-i o problemă
Că nu termin în timp ce am în schemă
Planurile-s importante, nu a și b
Ci cele care-au sens în realitate
Un peisaj de deal poate fi tot ce vrei
Dar trebuie să știi ce vrei și apoi să-l iei
Dacă stai pe lângă mine și văd că ești sucit
În clipa următoare de lângă mine-ai fugit
Mă rup de realitate să-mi cunosc conștiința
Fără ea ar fi o minciună toată știința
Tre’ să cunoști umilința, dar nu o provoca
Că nu aduce nimic bun asupra ta
De ce vorbesc? Că-mi place s-o fac
Și o fac bine, nu ca un aparat
De ce scriu versuri? Că-mi place să le fac
Și le fac bine, nu ca un anume ratat.

Refren x2:
Anii au trecut, m-au conturat, modelat
Și-am ajuns cine sunt acum de fapt
N-o să fiu prins în fapt pentru că n-am cu ce
Chitara e caldă, dar vocea mea rece