Libelullah – Au Fost

Au fost priviri, s-au stins, au fost amintiri, s-au dus, au fost numere, s-au șters
Și nu ai nicio vină că printre alte lucruri și asta a avut revers
Parez pe orice că sunt sigur că la mijloc nu a fost niciun demers
Deși câteodată poți să juri la cum te simți, nu ești singur în univers
El era la fel ca soarele: singur, dar continuă să strălucească
Învață să-accepți adevăru-oricât ar fi el de trist
Brunete, blonde sau șatene, toate-s curve, băi, cumetre
Câteodată crezi că o să te înșele și visele, n-avem un loc
Jur că m-aș retrage-n munți, ca să scap de proști, că-s mulți
Sunt cumva într-un joc și nu găsesc controalele
Tu te uiți, mă vezi pe mine alergând să-mi fac destine noi fără noi?
Am încercat multe de-a lungul timpului și m-am săturat
Vezi cu ce te chinui că oricât ai vrea cu c***t faci doar alt c***t
Tu nu fi ca ei, numa’ cât să distrugă știu ăștia, atât li s-a arătat
Orice șut în cur e încă un pas în față, deci ridică-te când te-ai împiedicat
Nu știu dacă mă crezi, dar și eu vreau să șterg ziua asta din agendă
Pentru că atunci când se-ntâmplă rele cad toate, buluc, în cap
Am plecat, te-am căutat, dar n-am găsit ce speram, timpul te-a modificat
Și-i ironic că timpul e-un paradox: trece rapid, dar stă pe loc

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a deziluziilor acumulate. Vorbește despre amintiri pierdute, relații destrămate și acceptarea faptului că lucrurile se schimbă, uneori în mod dureros.

Lasă un comentariu