Libelullah – Apocalipsa

Refren:
Apocalipsa, timpul trece ca într-o clepsidră
Uitată într-un deșert lipsit de nisip
Omul merge dar nu se uită la ce rămâne în spate
Și de-asta nu poate fi sincer când e vorba de fapte.

Strofa 1:
Pură natură umană să cazi în fața tentațiilor
Și vorbesc de voi acum, neemancipaților
Oamenii aleg calea cu minimă rezistență
Dacă nu ești curat degeaba arăți opulență
O știu și eu, o știi și tu, ba chiar o știe toată lumea
Că nu ești onest când te plimbi duminică sau lunea
Pe la casele oamenilor, secându-i de bani
Sunteți diferiți numai prin haine de bișnițari
Totul este doar pretext, slujba ta-i aceeași cu munca
Nu s-au conservat tradițiile, că ne-a plăcut trânda
Și-unde-i prea multă putere deținătorul se bucură
Dumnezeu sau Dracu’, pe lângă amândoi se gudură.

Refren X2:
Apocalipsa, timpul trece ca într-o clepsidră
Uitată într-un deșert lipsit de nisip
Omul merge dar nu se uită la ce rămâne în spate
Și de-asta nu poate fi sincer când e vorba de fapte.

Strofa 2:
Ce îți doreai tu pentru un om e mult prea mare
Cu toate astea ți-ai pus soarta la încercare
„Ce dacă-i greșit, oricum nu mă vede nimeni”
Ați continuat să vă spuneți până ați ajuns neoameni
Derulând în continuare te rog zi-mi ce s-a-ntâmplat
„Minciuna are picioare scurte” văd că-i adevărat
Am avut de mult un prieten, era calm și cumpătat
Așa a rămas și-acum fără vreun „popă adevărat”
Știți, totul cu-adevărat vine din interior,
Deci nu mai mințiți lumea că sunteți singurul ajutor
În general chestia ține pe la lume simplă și pe la săracii chinuiți de boală
România-i diferită, situația-i precară
Nu trebuie spitale-n biserici scăpăm de boală
La noi atunci când urci un deal de fapt mergi la vale
Că-i presărat cu gheață, lame și la final sare
Nu dau vina pe nimeni pentru că n-am nicio vină
Astea-s lucrurile care-au loc când nu-i disciplină
Și puterea e bună da-n cantități moderate
Că tot ea e cea care poate să destrame