Bătea un vânt de seară.
Se desprimăvăra.
Un călăreț pe Drumul
Mormintelor trecea.
Îngândurat feciorul
La pas mâna întâi,
Apoi ca o furtună
Trecea galop prin văi.
Se-nvolburau în urma-i
Frunzare alburii,
Ca un talaz sălbatec
Al unei vijelii.
Și s-a oprit deodată:
« Dar încotro? Ce drum
Al lumii nesfârșite
Să mai apuc de-acum? ».
Și sta la o răscruce,
Pe gânduri. Șovăia..
Râs auriu de fată
Deodată auzea..
« De drumurile lumii
Nici nu mai vreau să știu! »
Și-a-ntors încet fugarul
Spre râsul auriu..
Sensul versurilor
Piesa descrie un tânăr aflat la o răscruce de drumuri, nesigur încotro să se îndrepte. În cele din urmă, alege calea dragostei, renunțând la căutarea unui scop măreț în lume.