Nesimțirea-i boală grea ca un lepros bolnav de paranoie
Tot ce faci e 0, ești un nimeni, dar afirmă-te
Leagă-ți kendama la gât ca pe lesă de autiști
Arată-mi cât de bine ești ca să te scuip p-unde te miști.
Tot ce-ți dă pace moare, vorbe aruncate-s goale
Dar neagă vina pentru a găsi o responsabilitate
Pregătește-te de atac, ca un film de lupte programat
Descoperă-ți mișcarea, dar fuți pumni ca un nevertebrat.
Am un șarpe sub cămașă și-mi dă fiori cruzi pe spinare
Ca frigul neașteptat pe vremuri caniculare
Fă imposibilul, până când îngheață iadul
Deci paradoxul tău isteric e pozitiv într-un final.
Fixează-ți ochii albaștri pe un manechin schizofrenic
După când îl distrugi, să nu te miri că nu-i la fel
O schimbare neașteptată produce fluxuri divergente
Ca un sănătos bolnav prin lumi intersectat-paralele.
Nici nu-mi place rap-ul, nu suport ceea ce zic
Arta este nulă, și în curând o să murim
Așteaptă ultimul val care ia castelul de nisip
Și finalul pentru-n copil poate să fie catastrofic.
E vorba de mentalitate, perspective, planuri sumbre
Dar am un pitic pe creier, sparge anumite norme
Subit criteriul omenesc de neutralitate
Deci de ce te șochezi când dau în agresivitate.
De obicei fac rime gri ca să meargă textul limpede
Ca limba de vacă mulsă de o curvă de pe Vinted
Pregătesc bomba cu ceas, ține-mă dragă fata!
Până când o să explodez pe tot ceea ce înseamnă.
Floare soarelui se înclină către comfort inevitabil
Dacă n-ai bazele clădite, progresu-i inegalabil
E vorba de interes, toți vreți ceva anume
Deci nu mă întrebați dacă-mi plac sau nu alunele!
M-am anesteziat cu sentimente nule pentr-o fată
În loc să zic ceea ce vreau, eram incert și suspect
Fii timid la microfon, cum am fost primul meu proiect
Care nu merită vorbele goale pe care le-am pus pe track.
Dacă vrei să vorbești, mai bine taci, nu-mi pasă
Dacă zic ceva prostesc, măcar sper că te apasă
Dacă vrei să vorbești, mai bine taci, nu-mi pasă
Dacă zic ceva prostesc, măcar sper că te apasă.
Dacă vrei să vorbești, mai bine taci, nu-mi pasă
Dacă zic ceva prostesc, măcar sper că te apasă
Dacă vrei să vorbești, mai bine taci, nu-mi pasă
Dacă zic ceva prostesc, măcar sper că te apasă.
Dacă vrei să vorbești, mai bine taci, nu-mi pasă
Dacă zic ceva prostesc, măcar sper că te apasă
Dacă vrei să vorbești, mai bine taci, nu-mi pasă
Dacă zic ceva prostesc, măcar sper că te apasă
Sensul versurilor
Piesa exprimă un conflict interior puternic și o frustrare față de societate și de propria persoană. Versurile sunt agresive și pline de metafore, reflectând o stare de spirit negativă și o critică aspră a valorilor contemporane.