Oh, yes, Scula Bob
Sunt copilul străzii, m-am născut la semafor direct
Dar cred că era defect
Că era să fiu călcat de un Trabant suspect.
Suntem calmi, zen, când vorbim liber
Fără producție-n spate că suntem încă tineri
Cu dume naturale și proiecții-n monitoare
Prezentăm munca cu pasiune fix A la carte.
Nu petrec de fel, nici nu calc în Divino
Așa că divo, vino, să-ți arăt ce fac din nou
Galați e un oraș frumos din suburbii
Unde oameni mor pe stradă, suflete timpurii.
La fel de calmi putem fi, când călcăm în AFI
N-avem bani de shopping, c-am dat 10 lei la Nașii
La fel de zen suntem când vorbim și de probleme
Zici că-i politica externă p-afară, se vede?.
Ți-e greu să te accepți, faci drumuri mentale
Cum fac eu cu Hash prin Brașov trasee montane
Fără drum, un singur scop, să scăpăm cu viață
Din această lume crudă, observ din priviri cu gheață.
Dezvoltăm arta de a fi duri-n-****ști de mici
Uneori nici nu rimează, tot noi suntem muiști
Oare la bancuri nu râd, oare la dolii nu plâng
Oare nici în prezent pân-acum n-am f***t.
Asta spune multe când alunecă plictiseala
Din disperare trag un joint rulat din planta de la Vanda.
Suntem fugiți de-acasă, boschetari, anonimi
Suntem oamenii în doliu care plâng după amintiri
Suntem sparții care-ți cântă-n geam
Suntem handicapații care-ți lasă-un gust amar.
Suntem fugiți de-acasă, boschetari, anonimi
Suntem oamenii în doliu care plâng după amintiri
Suntem sparții care-ți cântă-n geam
Suntem handicapații care-ți lasă-un gust amar.
M-am învățat de mic să nu mă încred în străini
Că te mint ușor și te fură din plin
Acum la 16 ani, pot să-mi dau dreptate
Că nici trasee de metrou nu-mi mai zic corect, frate.
Sunt doar o voce mică, ce vrea să admită
În țara asta de căcat nu scapi fără mită
Politicieni cu buzunare pline, se știe
Copii forțați să fure ce-i prin magazine.
Nimic n-are sens, fără direcție de mers
Toți vorbiți de bani și un anume interes
Am ceva de făcut, am ceva de ales
Să înțelegi ce-am spus e mai greu de înțeles.
Din interes aleg banii
Îmi respect fanii
Mă doare-n pulă de probleme
Ca să moară toți dușmanii.
Alerg de rup pământul după succes
Fără sens, din mers, încerc să mă informez
Suntem doi toxicomani ce vor să schimbe lumea
Ziceți voi că versul ăsta n-a ieșit calumea?.
Jos corupția strigă mulțimea, asta-i culmea
Invidia voastră asuprește rușinea
Mă piș pe respectul vostru, vă trag pe toți în cavou
Degeaba zic ce zic, nu mă cred vreun erou.
Nu vreau să vă câștig respectul
Vă bat până vi se schimbă aspectul
Dăunez intelectul, o să schimb imperfectul
Și-asa demonstrez io defapt că-s nenul
Cum am mai zis e o țară de căcat și-o zic concret.
Suntem fugiți de-acasă, boschetari, anonimi
Suntem oamenii în doliu care plâng după amintiri
Suntem sparții care-ți cântă-n geam
Suntem handicapații care-ți lasă-un gust amar.
Suntem fugiți de-acasă, boschetari, anonimi
Suntem oamenii în doliu care plâng după amintiri
Suntem sparții care-ți cântă-n geam
Suntem handicapații care-ți lasă-un gust amar
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții de stradă, cu sărăcie, lipsă de încredere și deziluzie față de societate. Versurile exprimă frustrarea și lupta pentru supraviețuire într-o lume crudă și coruptă.