Dacă nu te-ai fi născut
Eu pe cine mai iubeam
Dacă n-ai fi existat
Fără tine ce făceam.
Pe cine aș mai strânge în brațe
Pe cine aș iubi
Aș fi singurel pe lume
Dacă tu n-ai fi.
Refren:
Dacă, dacă tu n-ai fi existat
La singurătate aș fi un om condamnat
Pe nimeni din lume n-aș putea iubi
Viața mea ar fi pustie dacă tu n-ai fi.
Ești atât de minunată
La chip și la suflet
Mi-aduci multă fericire
Și pe față zâmbet.
Și cum să nu țin la tine
Să nu te iubesc
Când îmi râde sufletul
Doar când te privesc.
Refren:
Dacă, dacă tu n-ai fi existat
La singurătate aș fi un om condamnat
Pe nimeni din lume n-aș putea iubi
Viața mea ar fi pustie dacă tu n-ai fi
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dependența profundă față de persoana iubită și ideea că viața ar fi lipsită de sens și fericire în absența acesteia. Vorbitorul își imaginează un viitor sumbru, marcat de singurătate, dacă persoana iubită nu ar exista.