Acuzat că-s arogant fără niciun motiv sau merit,
Că nu spun nimic da-s tehnic, atunci dă-mi credit
Pentru fiecare text pe care-l semnez ca un profesor,
Discursul metodei ca Descartes, Lecart la plural.
Deseori, că sunt o sumă de caractere, ca Sigma,
Un text crâncen greu de descifrat gen Enigma,
Când stau pe beat ca iedera pe zid, via,
Stil inexplicabil ca experimentul Philadelphia.
Un fel de conte de Monte Cristo, nu iert trădători,
Violent ca un fascist când descind în studiouri,
În luptă c-un personaj fictiv? Asta-i cert,
Fiindcă reparul tău e real ca un miraj în deșert.
Funk praf, se vede sus, dar e clar că-i sclav,
Sunt peste el de parcă sare Carter pe dunk grav
Și nu par nicidecum genu’ temut,
Însă primul care mi-a dat diss e dat dispărut. Punct.
Sensul versurilor
Piesa este o demonstrație de superioritate lirică și tehnică. Artistul se autoproclamă un maestru al cuvintelor, ridiculizând oponenții și afirmându-și dominația în industria muzicală.